Participiile sunt cuvinte care prezintă o acțiune sau o stare ca însușire a subiectului lor sau obiectului. Participiile se formează prin sufixe speciale. Există șase sufixe pentru participii, trei active, ANT, INT, ONT, și trei pasive, AT, IT, OT.

Participiile ca adjective

Un participiu activ prezintă acțiunea sau starea ca descrierea subiectului:

Un participiu pasiv prezintă acțiunea sau starea ca descriere a obiectului său:

Participiile pasive pot apărea numai cu acțiuni care au un coomplement/obiect. De exemplu, nu se poate spune okazata, weil okazi nu poate avea niciodată un complement/obiect. Toate verbele cu sufixul --IĜ- sunt intransitive. Prin urmare ...iĝata, ...iĝita und ...iĝota nu sunt niciodată posibile.

Vocalele din participii sunt aceleași cu vocalele din terminațiile verbelor AS, IS și OS. Semnificațiile sunt foarte asemănătoare, dar nu sunt la fel. AS indică în principal prezentul din acțiunii, în timp ce ANT și AT reprezintă continuarea/persistența sau repetarea acțiunii. IS arată că acțiunea a avut loc înainte de cea de acum, în timp ce INT și IT semnifică faptul/înseamnă că acțiunea este finalizată, eventual înaintea unei alte acțiuni. OS arată timpul după acum, în timp ce ONT și OT ilustrează starea înainte de începerea acțiunii, adesea cu nuanța că se intenționează acțiunea să fie planificată sau că va avea loc în curând:

Indiciu/Notă: Unii experimentează cu participile care se termină în -US, UNT und UT: skribunta viro = "Bărbat, care ar scrie", skributa letero = "Scrisoare, care se scrie".Dar aceste participii nu sunt parte compenentă din/ nufac parte din esperanto. Atunci când se folosesc/sunt folosite, ele nu sunt adesea înțelese. Numai dacă sunt folosite pentru distracție, ele pot fi admisibile.

Participii ca adverbe

Un participiu cu terminația -E arată o altă acțiune care se referă la subiectul propoziției. În loc să spui două propoziții (câte una pentru fiecare acțiune), combinați cele două propoziții într-una.

Asemenea propoziții compuse apar cel mai frecvent în limba scrisă. Ele prezintă o legătură/conexiune complexă între mai multe situații într-o formă foarte stufoasă și cam dificilă. Limba vorbită exprimă asemenea situații adesea cu mai multe cuvinte.

În propoziții de acest tip participiul adverbial trebuie să fie fidel înțelesului descrirea subiectului predicatului:

Nu spune deci: Promenante sur la strato venis subite ideo al mi en la kapon. La subjekto de la predikato venis estas ideo. Propoziția înseamnă da, că ideea se plimba/mergea pe stradă, care probabil nu este sensul dorit. Deci, spuneți: Promenante sur la strato mi subite ekhavis ideon en la kapon. Sau: Kiam mi promenis sur la strato, venis subite ideo al mi en la kapon.

Participii ca substantive

Un participiu activ cu terminația -O arată/indică subiectul acțiunii sau al stării. Un participiu pasiv cu terminația -O arată obiectul. După o regulă specială prezintă un participiu -O in mod normal o persoană.

Nu trebuie să se adauge sufixul UL, pentru că participiile O indică prin ele însele o persoană.

Dacă nu este vorba de o persoană, ci de o acțiune, atunci s-ar adăuga sufixul AĴ: skribitaĵo, legataĵo, plenumitaĵo, plaĉantaĵo. Totuși dacă este prezent AĴ vatunci sufixul participiu este adesea de prisos. În mod normal ajungeskribaĵo, legaĵo, plenumaĵo, plaĉaĵo.

Uneori însă, un participiu cu terminația-O arată o situație fără referire la persoană/non-personală care îndeplinește o funcție, în special în matematică și altele asemenea:

Dintr-un substantiv care reprezintă o persoană, se poate face în mod normal un adjectiv, care are semnificația "referitor la persoană":

Indiciu/notă: Cuvântul Esperanto (scris mare) a fost inițial un participiu trecut care înseamnă "persoană plină de speranță", apoi a devenit numele limbii și nu mai este considerat un participiu trecut. Prin urmare, se poate forma adjectivul Esperanta = "referitor/legat de limba esperanto". Cu toate acestea, cuvântul esperanto (cu litere mici) este încă un participiu trecut și înseamnă în continuare "persoană care speră".

Forme verbale compuse

Cu verbul auxiliar esti și diferite participii se pot exprima foarte exact diferite nuanțe de mod, timp, durată, realizare samd. Verbe simple cu AS, IS, OS, US și U sunt, in general, de preferat, totuși în cazurile, în care s-ar dori să se exprime o acțiune mai detaliat, se poate folosi forma compusă. Principial se pot combina toate formele de esti, esti, estas, estis, estos, estu, estus) cu toate cele șase participii. Aceasta rezulta 36 de forme verbale compuse. Unele dintre aceste forme sunt totuși greu utilizabile , pentru că exprimă nuanțe prea ciudate sau prea speciale. Altele indică nuanțe, care sunt necesare, pentru ele există însă alte forme de expresie mai bine indicate. Aici sunt câteva exemple:

Formele compuse ANT sunt rareori necesare. Ele subliniază faptul că se întâmplă ceva în timp ce se întâmplă altceva. În mod normal verbe simple sunt suficiente pentru acest lucru. Ocazional (ĝuste) tiam poate fi folosit pentru a sublinia simultaneitatea. Formele compuse INT sunt necesare mai frecvent. Ele pot servi pentru clarificare faptul că o acțiune a avut loc înainte de alta. Adesea, însă, contextul arată deja acest lucru suficient.După cerere/caz expresiile pot ajuta la jam, antaŭe, ĵus, post kiam oder antaŭ ol . Formele ONT compuse sunt utilizabile pentru ilustrarea unei acțiuni iminente sau intenționate. De asemenea, baldaŭ și verbe diferite pot clarifica acest lucru (adesea mai clar).

Formele IT compuse se diferențiază de formele compuse INT. Un formular INT intotdeauna arată o acțiune care a avut loc inaintea unei alte actiuni. O formă IT compusă indică finalizarea acțiunii sau o acțiune care duce la un rezultat. O formă IT poate să inidce/afișeze, de asemenea, un timp înaintea celuilalt, însă acest lucru nu este de cele mai multe ori așa:

Ocazional, se poate ivi/poate apărea o neînțelegere cu privire la faptul dacă formularul IT indică un act sau o acțiune săvârșită/anterioară. În aceste cazuri, ar trebui să folosiți expresii suplimentare care să indice clar timpul. În practică însă, astfel de explicații nu sunt de cele mai multe ori necesare: Kiam via domo estis konstruata, mia domo estis jam longe konstruita. Estis konstruita este ca timp mai devreme în comparație cu estis konstruata. Antaŭe ni iradis en la lernejon kaj iom lernis, kaj poste ni estis konfirmitaj. Estis konfirmitaj este ca timp mai devreme încomparație cu iradis kaj lernis.

Uneori se transformă participiul trecut într-un verb, în loc să se folosească esti + participiu trecut, așa cum convertim adesea un alt adjectiv într-un verb: estas leganta → legantas, estis legonta → legontis, estus leginta → legintus, estas legata → legatas, estos legita → legitos și altele asemenea.

Astfel de forme sunt perfect logice și conforme cu regulile, dar, din păcate, ele sunt greu de înțeles în practică. Un cuvânt precum legintos pare să conțină prea multe informații în formă prea comprimată. Formele normale ale compuse cu esti sunt mai potrivite în cazurile rare în care nu se pot folosi formulele verbale simple (legis, legos etc

Dar unele dintre aceste forme prescurtate/scurte au intrat în uz/folosință/practică. Sunt folosite în special formele INTUS. Forma simplă US este complet lipsită de timp, dar mulți consideră verbele US drept actuale și folosesc întotdeauna INTUS mereu când este/vine vorba de trecut: Se mi sciintus tion, mi agintus alie. = Se mi estus sciinta tion, mi estus aginta alie. Se poate spune mai ușor/Este mai ușor să spunem: Se mi (tiam antaŭe) scius tion, mi (tiam) agus alie.

De asemenea, formele ATAS apar/sunt destul de frecvente:Bezonatas novaj fortoj en nia organizo. = Estas bezonataj... Serĉatas nova redaktisto por la revuo. = Estas serĉata...

Pasiv

Propozițiile cu un verb tranzitiv se pot converti de la diateza activă (propoziție normală) la cea pasivă. Pasivul este, ca să spunem așa, modul invers/opus de a prezenta o acțiune. Dacă se pune o propoziție la pasiv, se întâmplă trei modificări/schimbări:

• Complementul devine subiect (și își pierde terminația N).
• Predicatul devine verb compus: esti + participiu pasiv.
• Subiectul activ dispare sau devine complement de agent introdus de de.

La knabino vidas la domon. - Fata vede casa.

• la domon → la domo
• vidas → estas vidata
• la knabino → de la knabino

→ La domo estas vidata de la knabino. - Casa este văzută de fată.

Li batis sian hundon per bastono. - El și-a bătut câinlele cu un băț.

• sian hundon → lia hundo
• batis → estis batata
• li poate dispărea

→ Lia hundo estis batata per bastono. - Câinele lui a fost bătut cu un băț.

Se utilizează pasivul pentru a abate atenția de la subiectul activ al acțiunii. De asemenea, complementul/obiectul anterior (subiectul nou) capătă/primește mai multă atenție. Se folosește frecvent pasivul atunci când vorbim despre lucruri foarte generale când există măcar un subiect activ.

Dacă s-ar dori să păstrați subiectul inițial/originar activ într-o propoziție pasivă, se utilizează prepoziția de: Ĝi estis trovita de mia frato. = Mia frato trovis ĝin. La piano estas ludata de vera majstro. = Vera majstro ludas la pianon. Prepoziția de are multe sensuri, dar cu un participiu pasiv, de arată în mod normal agentul. Dacă există încă un risc de neînțelegere, utilizează fare de: Ĝi estis forprenita fare de mi. = Mi forprenis ĝin.

Dacă subiectul este o propoziție subordonată într-o propoziție pasivă, un infinitiv sau un adverb cantitativ (sau un adverb elementar elementar), participiul pasiv trebuie să aibă terminația -E: Oni interkonsentis, ke mi faru tion. → Estis interkonsentite, ke mi faru tion. Oni ordonis al mi fari tion. → Al mi estis ordonite fari tion. Oni atribuis multe (= multon) al tiu rakonto. → Multe estis atribuite al tiu rakonto. Ocazional, un verb tranzitiv apare în propoziția fără complement/obiect. Când se transpun astfel de propoziții în pasiv, rezultatul este o propoziție pasivă fără subiect. Participiul trebuie să aibă, de asemenea, terminația -E: Oni parolis pri tio. → Pri tio estis parolate.

Pasiv — Alegerea participiului

Alegerea participiului în pasiv depinde de ceea ce se dorește să se exprime. Utilizează un participiu AT atunci când este vorba despre desfășurarea acțiunii sau despre repetarea acțiunii. Se alege un participiu IT, dacă desăvârșirea/finalizarea sau rezultatul sunt importante. Se alege un participiu OT, dacă este vorba de starea înainte de acțiune.

AT

Durată sau repetare

IT

Realizare sau rezultat

OT

Stare înaintea acțiunii

Dacă se oscilează între AT și IT, se pot folosi expresii de control pentru a afla care formă este mai inidcată/se potrivește mai bine.

Dacă se poate adăuga iom post iom,plu kaj plu sau ree kaj ree, fără a schimba complet sensul, atunci AT este potrivit, deoarece iom post iom și plu kaj plu accentuează cursul și ree kaj ree accentuează repetarea .

Dacă se poate adăuga definitive fără a distruge sensul, atunci IT este adecvată deoarecedefinitive subliniază finalizarea sau obținerea/realizarea rezultatului.

Unele verbe au două sensuri diferite, iar alegerea/selectarea participiului depinde de care dintre cele două sensuri este vizat. Un exemplu clasic este verbul okupi, ceea ce poate însemna fie „a lua în posesie/ocupare“ sau „ a ține în ocupație“ . "A lua/luatul" este, de obicei, o acțiune momentană și, prin urmare, finalizarea acesteia este preponderent/în principal interesantă. Cu toate acestea, "ținerea/păstrarea" este un fapt mai îndelungat și, prin urmare, desgășurarea este de obicei mai interesantă. După "luare", totuși, urmează "ținerea" și înainte de ținere este de obicei luarea. Prin urmare, se poate utiliza okupi frecvent întâmplător/arbitrar forma AT sau forma IT fără diferență perceptibilă: Mi estas tre okupata de mia laboro. = Mia laboro nun "tenas min" (plu kaj plu), ĉar ĝi antaŭe "prenis min". Mi estas tre okupita de mia laboro. = Mia laboro (definitive) "prenis min", kaj tial ĝi nun "tenas min". Un alt exemplu este verbul "kovri": Li kovris la plankon per tapiŝo. → La planko estis kovrita (de li) per tapiŝo. Aici este vorba de un rezultat definitiv al acțiunii "a pune(ceva) pe podea ". Tapiŝo kovris la plankon. → La planko estis kovrata de tapiŝo. Aici este vorba despre acțiunea treptată și de durată/persistentă "a întinde pe podea". Cel mai frecvent se utilizează cu verbe, cum ar fi okupi und kovri forma de IT, dar ești liber să alegi, în funcție de ceea ce se dorește să se exprime.

Ocazional, se preferă un participiu AT dacă acțiunea este doar o posibilitate teoretică care nu se produce cu siguranță/certitudine sau dacă acțiunea este negată/respinsă sau dacă contextul ascunde în vreun mod/cumva ideea de finalizare: {Ŝi estis nun en tia aĝo, ke ŝi devis esti konfirmata. Este vorba despre datoria de confirmare. Dacă confirmarea se întâmplă într-adevăr, nu se știe încă. Ili volas, ke tia aŭ alia ŝanĝo estu farata jam nun.acum. Nu se știe dacă s-a produs schimbarea. La unueco de Esperanto neniam estos rompata. Ruptura/Pauza nu se va întâmpla. Eĉ vulpo plej ruza fine estas kaptata. Este vorba despe un principiu universal. Ideea cursului este deci mai importantă decât ideea desăvârșirii. Dar este și posibilă utilizarea formularului IT în astfel de propoziții. Se poate alege liber/fiecare în funcție de nuanța pe care se dorește/doriți să o exprimați.

În/la acțiunile repetitive, se utilizează, in mod normal/de obicei AT, deoarece repetarea este interesantă, dar uneori se poate concentra pe completarea fiecărei repetări și se poate folosi IT. Dacă se indică numărul exact de repetări, ideea de finalizare devine mai importantă și apoi se utilizează de obicei forma IT: Dum la milito tiu vilaĝo estis ofte prirabata kaj bruligata. Dum la milito tiu vilaĝo estis kvarfoje prirabita kaj bruligita.

Indiciu/Notă: Unii esperantiști nu acceptă principiile enunțate mai sus pentru alegerea AT și IT. Potrivit acestor esperantiști AT ar trebui să însemne în schimbul/locul „exact apoi“ și IT să însemne, în conformitate cu ei doar „înainte“. Ei folosesc expresii precum: Mi estis naskata en Januaro. La ŝlosilo estis perdata hieraŭ. Subite li estis trafata de kuglo. Acest mod de a vorbi ... este de obicei numit „atismo“ (de asemenea, numit „tempismo“). O esperanto normală se utilizează/folosește în aceste propoziții IT și, prin urmare, se folosește frecvent/adesea termenul „itismo“ (de asemenea, numit „aspektismo“). Disputa IT-ism și AT-ism o decide trei propozițiii model de la Fundamento definitiv: Georgo Vaŝington estis naskita la dudek duan de Februaro de la jaro mil sepcent tridek dua. Li sentis sin tiel malfeliĉa, ke li malbenis la tagon, en kiu li estis naskita. Mia onklo ne mortis per natura morto, sed li tamen ne mortigis sin mem kaj ankaŭ estis mortigita de neniu; unu tagon, promenante apud la reloj de fervojo, li falis sub la radojn de veturanta vagonaro kaj mortiĝis.