Părți de vorbire
Există două tipuri de cuvinte in Esperanto: cuvinte cu terminație și cuvinte elementare:
Cuvinte cu terminație
Cele mai multe cuvinte în Esperanto sunt cuvinte cu terminație. Unul asemena este alcătuit în principal dintr-o rădăcină (sau mai muilte) + o terminație care clasifică cuvântul, de ex.: patr/o, roz/o, sun/o, am/o, kol/tuk/o, san/a, verd/a, hel/ruĝ/a, eg/e, aparten/i, bril/as, est/os, rond/ir/as.
Rădăcinile exprimă o varietate de lucruri: animale, oameni, acțiuni, proprietăți, lucruri abstracte, concrete, etc. O rădăcină nu poate apărea ca un cuvânt autonom/singur, dar necesită/are nevoie de o terminație. Există nouă tterminații: O, A, E, I, AS, IS, OS, US kaj U. formate de cuvinte : O, A, E, I, AS, IS, OS, US kaj U. Dacă se atașează oricare dintre aceste terminații unei rădăcini, ea devine cuvânt. În principiu, fiecare rădăcină posibilă poate accepta orice terminațir posibilă: hom/o, hom/a, hom/e, hom/i, hom/as etc., blu/o, blu/a, blu/e, blu/i, blu/as etc., kur/o, kur/a, kur/e, kur/i, kur/as etc.
Unele rădăcini se folosesc mai ales pentru cuvinte compuse. Se numesc afixe: EBL, UL, MAL, GE s.a.
Particulele nu au nevoie de terminație, ci pot apărea așa într-o propoziție, așa cum sunt. Particulele sunt un grup limitat de cuvinte, care descriu obiecte de bază ca realțiile/raporturile gramaticale. Ele sunt mai ales prepoziții, z.B. al, de, en; pronume personale, de ex.. mi, vi, ŝi; particule nominale und particule adjectivale, z.B. kiu, tiu, kio, tio, kia, tia, kies, ties, ambaŭ; numerale, de ex. unu, du, tri, dek, cent; conjuncții, de ex. kaj, aŭ; conjuncții de subordonare, de ex. ke, ĉu, se; particule adverbiale, de ex. kie, tie, for, kiam, tiam, baldaŭ, hodiaŭ, kial, tial, kiel, tiel, kiom, tiom, ankaŭ, eĉ, jes, ne; interjecții, de ex. adiaŭ, bis, ho.
45 din cuvintele elementare par să aibă un fel de terminație, par a fi compuse, dar nu sunt totuși compuse: tio, tia, kio, kie, iu, iel, ĉiam, ĉiom, nenial, nenies ș. a. Aceste cuvinte elementare se numesc/sunt numite cuvinte de tabel sau corelative.
Funcții/roluri în propoziție
O propoziție este o succesiune de cuvinte care exprimă împreună un gând. O parte de propoziție este un cuvânt sau un grup de cuvinte care au rol/acționează ca o unitate în propoziție.
Cea mai importantă parte de propoziție este predicatul. Este un verb cu una dintre terminațiile AS, IS, OS, US sau U (în mod normal/de obicei, nu I): iras, sidis, batos, vidus, pensu și așa mai departe. Predicatul indică despe ce acțiune sau condiție este vorba.
Predicatul este nucleul propoziției. Toate celelalte (principale) părți ale propoziției se referă în mod diferit la predicat. Ele joacă diferite roluri de propoziții, de ex., subiectul, /complement direct/obiect, complement circumstanțial, vocativ, atribut.
-
La junulo legas libron. - Tânărul citește o carte.
Verbul legas este un predicat. La junulo este subiectul. Libron este complementul direct . Funcția/rolul de subiect este făcut prin absența unui semn a (se vorbește de nominativ). Funcția/rolul de propoziție a complementului este indicat de prezența terminației la acuzativ -N.
-
Ŝi veturis tutan tagon per sia aŭto. - Ea a mers toată ziua cu mașina ei.
Partea de propoziție tutan tagon este complement circumstanțial în acuzativ care indică durata acțiunii. Elementulper sia aŭto este complement circumstanțial introdus de o prepoziție, care informează despre mijloacele utilizate pentru realizarea acțiunii. Rolul de propoziție al primului complement înfățișează indică terminația de acuzativ -N. Rolul de propoziție al celui de al doilea complement înfățișează propoziția per.
-
Andreo, ĉu vi renkontis Paŭlon hodiaŭ? - Andreo, l-ai întâlnit azi pe Paŭlo?
Partea de propozițieAndreo este un Vocativ.
-
La apartamento de Andreo estas malgranda. - Apartamentul lui Andreo este mic.
Partea de propozițiemalgranda este un atribut al subiectului. Descrie subiectul la apartamento cu ajutorul verbului estas:
Există trei tipuri pentru a indica rolul de propoziție: Nominativ, die Terminație Acuzativ N și Prepoziții.
O parte a propoziției este alcătuită dintr-un cuvânt principal, la care se pot adăuga diversedescrieri:
-
Andreo loĝas en bela apartamento kun du ĉambroj. - Andreo locuiește într-un apartament frumos cu două camere.
În complementul circumstanțial de loc, substantivul apartamento este cuvântul principal. De asemenea, conține un adjectiv bela, care este completarea al substantivului, și partea de propoziție kun du ĉambroj, care este suplemento al substantivuluiapartamento . (Partea de propoziție subordonată kun du ĉambroj nu se referă direct la predicat, ci este doar o parte a circumstanțialuluien bela apartamento kun du ĉambroj.)
Vezi și Lista de expresii gramaticale în introducere.