Cea mai importantă parte a propoziției este predicatul. Aceasta determină gramatica întregii propoziții. Un predicat este ca manuscrisul unei piese de teatru. Semnificația verbului din predicat decide ce tipuri de părți de propoziție pot să apară și ce tipuri de markeri gramaticali poartă. Pentru a construi propoziții în mod corect, trebuie să cunoaștem bine semnificația ei pentru fiecare verb și să știm care sunt componentele/funcțiile gramaticale care se pot utiliza cu fiecare dintre ele. Cel mai important este să cunoști/afli în detaliu mai multe despre subiect, complement și predicativ.

Verbe fără subiecte

Aproape fiecare verb din Esperanto trebuie să aibă un subiect, dar unele verbe nu au nevoie de un astfel de element de propoziție. Ele sunt fără subiect:

tagiĝi

(Ziua a deveni) O singură formă verbală finită este suficientă pentru a forma o propoziție completă: Tagiĝis. (S-a făcut ziua.) Baldaŭ tagiĝos (Curând va fi ziuă.)

temi

Temi nu are nevoie de un subiect, ci în mod normal/de obicei are un indiciu pri care arată tema: Temas pri politiko. (Este vorba despre politică.) Verŝajne temos pri ni. (Este vorba, probabil despre noi.) Dar cel care deține o temă/un subiect poate fi și un subiect: La libro temas pri matematiko.(Cartea tratează/este despre matematică.) Tema cărții este matematica.)

pluvi

(a ploua) Pluvis hieraŭ (Ieri ploua.) Baldaŭ pluvos. (Curând va ploua.) Dacă altceva decât apa de ploaie cade ca o ploaie, va apărea acesta ca subiect:Ĉiuspecaj demandoj pluvis sur ŝin. (2) (Tot felul de întrebări au căzut pe ea.)Ŝtonoj pluvis sur ilin. (Pietre plouau pe ea.) (în esperanto nu este posibl de a pune tema comună ca subiect al propoziției. Nu este posibil să se spună: Pluvis ŝtonojn sur ilin.)

Verbe intranzitive

Cele mai multe verbe trebuie să aibă un subiect, dar multe dintre ele nu pot avea niciun complement. Sunt verbe intranzitive.

morti

(a muri) Subiectul este cel care își pierde viața: }En la domo de la malgranda Niko mortis lia maljuna avino. În casa micului Niko a murit bunica lui bătrână.)

okazi

(a se întâmpla, a avea loc) Subiectul este o acșiune/un act sau chestiune similară. En tiu urbo ĉiujare okazas foiro. (În acest oraș are loc în fiecare an un târg.) Kio okazis? (Ce s-a întâmplat?) Okazis io grava. (S-a întâmplat ceva important.)

danci

(a dansa) Subiectul este cel care se mișcă într-un dans: La gejunuloj kune dancis. (Tinerii au dansat împreună.) În unele cazuri, tipul de dans apare ca un complement/obiect: Mi dancis valson kun stânga (Am dansat un vals cu tine.)

Verbe tranzitive

Multe dintre verbele care poartă subiectul pot avea și subiect și un complement direct. Sunt verbe tranzitive:

vidi

(a vedea) Subiectul este cel care percepe ceva cu ochii. Complementul este ceea ce se percepe/este perceput: La knabino vidas la domon. (Fata vede casa) Ĉu vi vidis la akcidenton (Ai văzut accidentul?)

preni

(a lua) Subiectul este cel care provoacă acțiunea și primește complementul/obiectul. Complementul/Obiectul este ceea ce trece la subiect prin luare: Ŝi prenis teleron el la ŝranko. (A luat o farfurie din dulap.)

helpi

(a ajuta) Subiectul este cel care ușurează/facilitatorul, cel care ajută/ajutorul. Celui a cărui sarcină/temă , al cărui loc de muncă este facilitat poate fi complementul/obiectul: Ili helpis la blindulon (Ei l-au ajutat pe omul orb.) De asemenea, se utilizează o indicare al în loc de complement/obiect: Eble mi povos helpi al vi. (Poate că te pot ajuta.)

Verbe descriptive

Verbele descriptive leagă/asociază o descriere cu subiectul sau complementul. O asemenea/astfel de descriere este numită predicativă. De cele mai multe ori, nu are un indicator de rol.

esti

(a fi) Subiectul este cel care are o anumită calitate. Însușirea/proprietatea apare ca fiind predicativă: La domo estas granda. (Casa este mare.) Mia patro estis ŝoforo. (Tatăl meu era un șofer.)

fariĝi

(a deveni) Subiectul este cel care primește o însușire/proprietate. Proprietatea apare ca predicativă: La etoso fariĝis bona. (Starea de spirit a devenit bună.) Ili fariĝis ŝtelistoj. (Ei au devenit hoți).

opinii

(a avea o opinie, a gândi, a considera, a avea o opinie despre ceva) Subiectul este ceea ce are o opinie despre însușira/calitatea a ceva. Complementul/Obiectul este ceea ce are însușire/proprietate. Proprietatea însăși/în sine apare ca un atribut al obiectului: Mia fratino opinias viajn klopodojn vanaj. (Sora mea consideră eforturile tale zadarnice/inutile/în zadar.)

Verbe IG

Verbe care se formează cu sufixul IG sunt întotdeauna tranzitive. Ele descriu cauza unui rezultat. Subiectul este întotdeauna cauza sau agentul cauzator. Rădăcina sau rădăcinile înainte de IG descriu rezultatul.

Dacă rezultatul unui verb IG este o proprietate sau stare (poziție, identitate, ...), atunci complementul/obiectul este ceea ce primește această însușire/proprietate, stare și așa mai departe:

lacigi

(a obosi) Obiectul este ceea ce devine obosit/obosește: La troa multa parolado lacigas lin. (Prea multe cuvinte l-au obosit.) La vojaĝo certe vin lacigis. Călătoria te-a obosit cu siguranță.) Tiu ĉi medica estas bona, sed ĝi lacigas la uzanton. (Acest medicament este bun, dar îl obosește pe utilizator.)

edzinigi

(a se căsătorit cu o soție), a o lua de soție} Complementul/Obiectul este acela care devine soție Mi edzinigas mian filinon ne kun ia simpla nobelo Nu căsătoresc cu fiica mea cu orice/vreun simplu nobil.( Li edzinigis ŝin al si per la edziĝa ringo kontraŭ la volo de ŝia patro. ("El s-a căsătorit cu ea" (a luat-o la soție) cu inelul de nuntă împotriva voinței tatălui ei.)

La unele verbe IG, rezultatul este o acțiune nontranzitivă. S-a format apoi un verb IG dintr-un alt verb care este intranzitiv. La asemenea/Pentru astfel de verbe IG, complementul/obiectul este subiectul verbului original:

bruligi

(a arde) Complementul/Obiectul este ceea ce arde: Post infekta malsano oni ofte bruligas la vestojn de la malsanulo. ( După o boală înfecțioasă adesea se ard hainele bolnavului)La suda suno bruligas lian nudan kapon. (Soarele din sud/sudic îi arde capul dezgolit.)

sidigi

(a lăsa să stra, pe pune pe cineva) complement este cea se se aduce in poziție de șezut: Rapide ŝi prenis la infanon sur la brakojn kaj sidigis ĝin sur siaj genuoj. (Repede a luat ea copilul în brațe și l-a lăsat să stea pe genunchii ei.) La hundon li residigis sur la keston. (Pe câine l-a pus înapoi pe ladă.)

La unele verbe IG, rezultatul este o acțiune tranzitivă. S-a format apoi un verb IG dintr-un verb care este deja tranzitiv. Există două moduri în care astfel de verbe IG pot fi folosite. Complementul verbului IG poate fi subiectul sau complementul verbului sursă:

sciigi

(a face cunoscut/a ști, a informa) Complementul/Obiectul este cel care află ceva: Ŝi sciigis min pri la novaĵo. Ea m-a informat despre noutate.) Alternativ, complementul/obiectul poate fi informația: Ŝi sciigis la novaĵon al mi. (Ea mi-a făcut cunoscute știrile.)

memorigi

(a aminti de) Complementul/Obiectul este cel care amintește de ceva: Tio memorips min pri mia infaneco. (Aceasta îmi amintește de copilăriea mea) Alternativ, complementul/obiectul poate fi ce este amintit: Tio memorigas al mi mian infanecon. (Asta îmi amintește de copilărie.)

Nu se pot utiliza ambele variante în același timp. Nu se poate spune: Ŝi sciigis min novaĵon. De asemenea este greșit: Tio memorigas min mian infanecon.

Verbe IĜ

Verbe care se formează cu sufixul IĜ sunt mereu intranzitive.

Verbele obișnuite IĜ arată trecerea la o stare nouă. Rădăcina sau rădăcinile înainte de IĜ descriu rezultatul, noua stare. Subiectul unui verb obișnuit IĜ este ceea ce acceptă/presupune o nouă stare. Un agent cauzator posibil al schimbării de stare nu apare în mod normal în propoziție. Pentru verbele IĜ, agentul cauzator nu este de interes:

malpuriĝi

(a deveni murdar) Subiectul este ceea ce este murdar: Mia vesto malpuriĝis. (Rochia mea s-a murdărit.)

glaciiĝi

(a îngheța, face gheață) Subiectul este ceea ce face gheață este sau îngheață: La akvo glaciaĝis. (Apa îngheață.)

edziniĝi

(A deveni soție, a se căsători) Subiectul este cea care devine soție: Ĉu vi volas edziniĝi kun mi? ("Vrei să fii soție cu mine?" Vrei să te măriți cu mine?)

În verbele IĜ, care se formează din verbe tranzitive, nu este vorba despre apariția unui rezultat sau despre schimbarea unei stări, ci despre o acțiune care are loc singură (pentru ea însăși). Fie nu există niciun agent cauzator sau un posibil cauzator nu este de interes. Subiectul verbului IĜ este complementul/ obiectul verbului inițial. La/În acest tip de verbe, IĜ servește la schimbarea/schimbul rolurilor propoziției. Acest lucru este similar cu pasivul. La/Pentru un pasiv real, totuși, există obligatoriu/stringent/imperios un agent cauzator, chiar dacă nu el este posibil numit.

detruiĝi

(a fi distrus, a se prăbuși, a se rupe) Subiectul este ceea ce este complet deteriorat sau distrus. Dacă cineva a distrus-o, dacă s-ar strica de la sine, verbul IĜ nu arată: Tiu ĉi domo detruiĝis dum la milito. (Această casă a fost distrusă în timpul războiului.) Ĉiuj miaj planoj detruiĝis (Toate planurile mele au eșuat.) Vinițial/erbul originar detrui înseamnă "a provoca daună sau distrugere completă": La milito detruis la domojn. (Războiul a distrus casele.)

ruliĝi

(a rula (intransitive)) Subiectul este ceva ce se rotește în jurul său sau un vehicul care se mișcă pentru că roțile sale se rotesc: La veturilo ruliĝis tre rapide. (Vehiculul se mișca/rula foarte repede.) Ruli (a rula (transitiv) înseamnă "mișcarea ceva prin rotirea sau rotirea roților sale": Rulu nun al mi grandan ŝtonon. (Rostogolește acum o piatră mare spre mine.) La vendisto rulis sian ĉaron laŭ la strato.(Vânzătorul își rostogoli căruța de-a lungul străzii/pe stradă.)

komenciĝi

(a începe) Subiectul este acela despre al cărui început este vorba : Tiam komenciĝis la milito. (Războiul a început atunci.) Lia nomo komenciĝas prin "Z". (Numele lui începe cu "Z".) Komenci (a începe, începe (tranzitiv)) înseamnă "a provoca începutul a ceva care să facă începutul a ceva": Ili komencis sian vojaĝon. (Ei și-au început călătoria.) Ŝi komencis paroli. (Ea a început să vorbească.)