Substantivele sunt nume, respectiv denumiri ale lucrurilor, concrete, abstracte, ale oamenilor, animalelor, fenomenelor, acțiunilor, însușirilor, speciilor samd. Substantivele au in Esperanto terminația O:
- tablo - masă = numele unui obiect concret (un substantiv concret)
- hundo - câine = numele unei specii de animale
- saĝo - deșteptăciune, înțelepciune = numele unei calități, însușire
- amo - iubire = numele unui sentiment
- kuro - alergare, cursă = numele unei acțiuni
- martelado - ciocănitură = numele unei acțiuni de durată
- Petro - Peter = numele unei persoane
- Jokohamo - Yokohama = Numele unui oraș
După terminația de substantiv O, o terminație J poate urma pentru plural sau pentru terminația de acuzativ N . Puteți pune și ambele, totuși întotdeauna J stă înainte de N:
tabloj | tablon | tablojn |
hundoj | hundon | hundojn |
Se poate înlocui O substantivizat printr-un Apostrof, dar numai când nu urmează nici J, nici N: hund' = hundo, saĝ' = saĝo, am' = amo, kur' = kuro, Jokoham' = Jokohamo.
Folosirea substantivelor
Substantivele, sau mai exact părțile de propoziție cu substantive ca un cuvânt principal, acționează/are rol în primul rând în propoziții ca subiect, complement, adjectiv sau Vokativ, dar pot funcționa și ca o descriere suplimentară sau descriere predicativă a unui alt cuvânt:
-
La bona virino trankviligis sian soifon. - Omul bun și-a potolit setea.
Partea de propoziție la bona virino al cărui cuvânt principal este substantivul virino are rol de subiect.
-
Mi vidas leonon. - Eu văd un leu.
Substantivul leonon are rol de obiect/complement direct ( și are o terminație de acuzativ N).
-
Ludoviko, donu al mi panon. - Ludovic, dă-mi pâinea.
Partea de propoziție Ludovic are rol de vocativ.
-
Sur la fenestro kuŝas krajono kaj plumo. - Pe fereastră este un creion și o pană/peniță.
Partea de propoziție substantivată sur la fenestro are rol de complement de loc (și de aici are o prepoziție de loc sur).
-
La dentoj de leono estas akraj. - Dinții unui leu sunt ascuțiți.
Partea de propoziție de leono are rol ca o completare care indică posesia a părții de propoziție substantivate la dentoj (și are de aici prepoziția de).
-
Mi estas muzikisto. - Eu sunt muzician.
Substantivul muzikisto are rol de descriere predicativă a subiectului mi.
Substantive elementare
Unele dintre cuvintele elementare în Esperanto se pot comporta in propoziție ca substantivele, deși nu au nicio termninație O. Asemenea/astfel sunt pronumele personale, {3 cuvintele de tabiel în U și O4}, numele literelor Esperanto, numeralele și cuvântul elementar ambaŭ.
Și adverbele care determină cantitatea pot fi folosite substantival.
Substantive/nume proprii
Numele proprii complent esperantizate au întotdeauna o terminație O: Anno, Petro, Teodoro, Mario ... Chiar și numele proprii non-esperanto sunt substantive, dar de obicei nu au nicio terminație O: Anna, Peter, Theodore Roosevelt, Marie Curie, Deng Xiaoping. La aceste nume, se poate omite terminația de acuzativ N, chiar dacă rolul de propoziție o cere. Pentru mai multe detalii, vezi/consultă explicațiile la terminația N.